Last Updated on august 12, 2021 by Adriana Nicoleta Costea
În ce constă terapia cognitiv-comportamentală?
Terapia cognitiv-comportamentală este una dintre cele mai utilizate abordări terapeutice în întreaga lume, datorită rezultatelor benefice pe care le are în tratarea unei game variate de probleme de sănătate mentală. Această abordare pleacă de la ideea că felul în care interpretăm situaţiile şi propriile experienţe de viaţă, determină modul în care ne simţim şi ne comportăm. De exemplu, dacă interpretaţi negativ o anumită situaţie, atunci puteţi experimenta emoţii negative (furie, frustrare, tristeţe etc.), iar aceste sentimente vă vor face să acţionaţi într-un anumit mod.
În practică, psihoterapia cognitiv-comportamentală, îmbină tehnicile terapiei cognitive (bazate pe restructurare cognitivă) cu cele ale terapiei comportamentale (tehnici de expunere sau experimente comportamentale). Cu alte cuvinte, este vizată atât modificarea tiparelor disfuncţionale de gândire, cât şi schimbarea comportamentelor problematice.
O mare parte dintre afecţiunile psihice sunt rezultatul unui stil de gândire nesănătos, bazat pe numeroase distorsiuni cognitive. Modificarea acestora este esenţială pentru scăderea intensităţii emoţiilor supărătoare şi ameliorarea sau eliminarea altor simptome psihologice.
Terapia este un proces de învăţare care pune accentul pe rolul gândirii, al luării deciziilor şi al achiziţionării unor noi abilităţi de a face faţă problemelor. În cadrul terapiei cognitiv-comportamentale, terapeutul are rolul de educator care îl învaţă pe client elementele de bază ale unui mod de gândire sănătos. Relaţia terapeutică dintre cei doi se bazează pe colaborare. Clientul învaţă care sunt principalele convingeri dezadaptative/nesănătoase, cum să le identifice, cum să le testeze valoarea de adevăr şi cum să le modifice. Pentru a exersa aceste deprinderi, clientul va primi teme pentru acasă la finalul fiecărei şedinţe. Acestea au ca scop integrarea noilor cunoştinţe şi abilităţi, dar şi învăţarea clientului despre cum să devină propriul său terapeut după încheierea şedinţelor de psihoterapie.
Modificarea comportamentelor este un alt aspect vizat de această formă de terapie. În acest caz, se acţionează asupra situaţiilor care au dus la declanşarea comportamentului problematic şi asupra consecinţelor care întăresc şi menţin acest comportament. Prin tehnicile utilizate se poate reduce sau creşte frecvenţa anumitor comportamente, sau pot fi eliminate complet şi înlocuite cu altele mai sănătoase, dar care să aducă beneficii similare. Învăţarea şi integrarea unui comportament nou în viaţa unei persoane necesită timp şi multă motivaţie, însă cu ajutorul terapeutului acest proces poate să fie mult mai uşor.
Eficienţa psihoterapiei cognitiv-comportamentale
Terapia cognitiv-comportamentală este o formă de terapie evidence-based, ceea ce înseamnă că eficienţa tehnicilor specifice de intervenţie, a fost stabilită pe baza dovezilor ştiinţifice aduse de cercetările din domeniu. Pe măsură ce apar noi cercetări, rezultatele sunt integrate şi sunt emise noi recomandări pentru îmbunătăţirea serviciilor de psihoterapie.
Eficienţa acestui tip de terapie a fost dovedită de cercetători prin rezultatele obţinute în urma realizării mai multor studii clinice controlate, pe parcursul a câteva decenii. În aceste studii, diferite tratamente psihologice au fost comparate cu grijă și sistematic între ele. Același proces este utilizat în medicină pentru a testa siguranța și eficienţa noilor medicamente. Mii de astfel de studii au examinat eficienţa strategiilor şi tehnicilor folosite în terapia cognitiv-comportamentală pentru diverse afecţiuni psihice, iar cercetătorii pot acum combina rezultatele acestora în metaanalize pentru a arăta, în moduri și mai fiabile, care tratamente funcționează cel mai bine şi pentru ce tip de afecţiuni psihice. Pe baza dovezilor ştiinţifice obţinute, specialiştii în sănătate mentală din forurile decizionale de la nivel internaţional, au elaborat ghiduri şi protocoale de tratament psihologic, specifice pentru diverse tulburări mentale.
În şedințele individuale de terapie, clienții sunt de obicei încurajați să-și stabilească obiective personale (de exemplu „Dacă m-aș simți mai puțin anxios aș putea să-mi fac singur cumpărăturile fără a fi nevoie să cer ajutorul altcuiva”) și apoi să verifice prin dovezi felul în care aceste obiective sunt atinse. Pentru fiecare persoană aflată în terapie, se verifică constant progresele înregistrate de la o şedinţă la alta. Pe baza rezultatelor se pot face noi recomandări sau se pot schimba anumite tehnici cu unele mai potrivite, unde este cazul.
Mai multe studii au arătat o eficienţă superioară a psihoterapiei cognitiv-comportamentale în tratarea depresiei şi tulburărilor de anxietate, faţă de tratamentele psihiatrice obişnuite (Watts et al., 2015). Totuşi, pentru unii clienţi, combinarea psihoterapiei cu un tratament psihiatric poate să dea rezultate mult mai bune. În urma evaluării psihologice şi stabilirii unui diagnostic clinic, psihologul discută cu clientul despre planul de intervenţie psihologică şi nevoia de tratament psihiatric pe lângă şedinţele de psihoterapie. De exemplu, vizita la medicul psihiatru înainte de a începe psihoterapia, poate fi recomandată în situaţii precum: forme severe de depresie cu ideaţie suicidară, depresie cu simptome psihotice, anxietate de intensitate foarte ridicată şi prezenţa mai multor tulburări greu de gestionat, şi care ar face dificilă angajarea clientului în terapie.
Pe lângă tratarea problemelor legate de depresie şi anxietate, terapia cognitiv-comportamentală s-a dovedit eficientă şi în alte tulburări psihice, cum ar fi: tulburarea bipolară, tulburări de comportament alimentar, traumă, tulburări de somn, dependenţa de substanţe şi alte tipuri de dependenţă, tulburări de personalitate, tulburări psihotice şi schizofrenie.
De asemenea, acest tip de terapie este recomandat şi în cazul unor afecţiuni medicale cronice, în care sunt implicaţi factori psihologici, cum ar fi: bolile cardiovasculare, bolile autoimune, bolile oncologice şi altele. În aceste cazuri, psihoterapia poate ajuta în reducerea stresului şi emoţiilor negative asociate cu boala, creşterea complianţei la tratamentul medicamentos sau îmbunătăţirea calităţii vieţii prin modificarea percepţiei asupra durerii cronice folosind tehnici de relaxare şi de control al durerii.
Problemele cotidiene şi schimbările majore de viaţă care afectează persoana într-un mod semnificativ, cum ar fi divorţul sau separarea, infidelitatea partenerului, decesul unei persoane dragi şi pierderea/schimbarea locului de muncă, îşi pot găsi, de asemenea, soluţiile în terapia cognitiv-comportamentală.
Bibliografie
Watts, S. E., Turnell, A., Kladnitski, N., Newby, J. M., & Andrews, G. (2015). Treatment-as-usual (TAU) is anything but usual: a meta-analysis of CBT versus TAU for anxiety and depression. Journal of Affective Disorders, 175, 152-167.
Share:
